Voi stiti de ce beau oamenii mult la Vaslui? De fericire sigur nu.

Am incarcat azi microbuzul si am pornit prin sate. Nu cred ca ma chinuie ceva mai tare decat sortatul hainelor. Vaileu.

In fine. Ne oprim prin sat la diverse familii. Observ ca se tine dupa noi o femeie “putintica”, tacuta, timida. Nu cere nimic.
O intreb unde sta.

Zice:
“Mai la deal”.

Ne oprim pe la diverse case, lasam brichete de rumegus la batrani, haine, ce mai avem de lasat de la voi.

Intru si la Putintica. Casa-i sta sa se darame…inauntru e mai frig si mai sumbru ca afara, n-are de niciunele.
Are 48 de ani, imi da buletinul ca s-o cred.
Imi spune ca i-a murit sotul in urma cu ceva timp, a cazut un copac pe el in timp ce era la padure.
Copiii i-au fost luati la stat ca nu avea cu ce sa-i creasca, trei la numar.

Ma uit si raman fara cuvinte. Ei ii curg niste lacrimi reci, s-a saturat sa mai si planga.

Ma indrept spre masina sa-i caut niste haine si o patura, alunec prin glod abatuta.

La poarta imi zice un om.

“Doamna, nu-i dati nimic ca ii place sa bea.”

Cu toata diplomatia de care mai eram in stare i-am raspuns:

“Stiti ce? In locul ei si eu m-as fi apucat de baut.”

Doamne, iarta-ne ca punem etichete si uitam ca oamenii astia care se amortesc cu o litra de spirt sunt oamenii care au ce mai mult nevoie sa stie ca inseamna ceva pentru cineva si ca sunt iubiti.

De-asta se bea, prieteni, la Vaslui. De durere.