Ninsoare ca-n Vaslui n-am vazut nici in filme. Noroi ca-n Vaslui n-am vazut nici pe Marte.
Prieteni, multumesc pentru sustinere si mesaje; tin sa specific ca nu-s nici inger pe pamant, nici vreun titirez cu energie care nu se mai termina, nici vreun om care se remarca prin rabdare, nici Maica Domnului sau doamna preoteasa cum le place unor babute sa spuna ca sunt.
Pai sa va descriu putin 3 situatii penibilute de azi:
1. In vizita la o batrana din satul Paltinis. Ea plange: “ca de ce o mai tine Dumnezeu, ca nu mai are putere, ca o dor toate.”
Magda(io) da s-o ia in brate, sa-i maseze mainile usor. Femeia urla si mai tare. Am crezut ca, incurajata de caldura imbratisarii mele, isi varsa sufletul mai cu naduf. Cand colo, isi trage mana stanga si zice: “Aoloo, asta-i mana care ma doare!”.
2. In vizita la alta batranica scumpa. Copiii care ma insotesc imi spun pe drum ca e fosta croitoreasa a satului, ca nu are pensie, nu are ajutor social, ca e foarte amarata.
Iese din casa si ne spune saraca ca a fost internata in spital, ca abia a strans bani sa ii cumpere o pereche de papuci de casa la doctor ca sa se uite si la ea, si ca i-au dat tratament pentru diabet.
La care io, cunoscand ceva cazuri de diabetici, aproape o cert intreband:
“Regim tineti?”
La care ea fara sa ezite:
“Ce regim, doamna, cand eu nu am ce sa mananc?!“
Bravo, fa Magdo…
3. Acasa la familia cu 9 copii unde zburda neobositi si alti verisori, vecini; azi eram 25 de persoane in 3 camarute lejer. Copiii….care cum. Dintre toti, se remarca Raluca si Dede, amandoua in jur de 2 ani, care se bat si se zgarie pe fata mai ceva ca baietii. (Stie cineva cu ce se trateaza zgarieturile de pe fata ca sa nu ramana cicatrici?)
Le atentionez eu o data, de doua, de trei. Nu de alta, dar se bat si plang pe reprize, ba una, ba alta si trezesc bebelusii adormiti cu greu.
Dupa un episod de-asta in care Raluca ii trage un sut in burta lui Dede, ii spun foarte serioasa Ralucai ca m-am suparat pe ea si ca e pedepsita. O trag langa mine pe pat si ii zic ca are voie sa plece de acolo doar cand ii spun eu.
Se uita lung la mine cu ochii aia frumosi de-ti vine s-o mananci, nu comenteaza nimic, se sprijina de mine si sta acolo cuminte. Nu trec cateva minute si Raluca mea adoarme.
Mi-a dat knock out cu toata pedeapsa mea cu tot.
Concluzia: Nu ne cere nimeni perfectiune in iubire. Ni se cere doar iubire.
P.S. Am plecat din Paltinis cu lista de rugaminti. :
– medicamente pentru diabet – macar ceva de dureri de cap
– un dulap pentru o familie care isi tine lucrurile in cutii care se umezesc
– cizme anti-glod
– caciulite bumbac pentru bebelusi
– suzete
Donatori Dragoste in actiune, astazi ati livrat pizza party la o casa cu 25 de oameni, fructe si iaurt pe saturate, tratament pe 30 de zile pentru mamica care alapteaza, alimente la doua batrane + ati dat comanda de un WC de lemn captusit regeste ca sa stea omu’ pe moale cand merge-n fundu’ curtii. Multamim.
