M-a trezit Agripina cu un telefon pe la 8.

“Dormi?”

As fi dormit daca ma lasai. ????

Toata dimineata am facut pachete pentru mamici, 200 la numar.
100 de la ButanGas si 100 de la voi. Dragoste pentru mamici intra maine in actiune.

Pe la pranz ne-am gandit sa mergem la azilul de la Bacesti cu flori si cate un pachetel. Dar pachetele pentru mamici nu corespundeau.

Asa ca ne-am pus pe treaba si am facut alte 60 de pachete. Toate iaurturile din magazin, toate bananele din depozite, toate florile ramase dupa 8 martie. Impreuna cu echipa din Bucuresti am plecat spre azil.

Nimic nu cred ca ma sfasie in interior in atatea bucati cum o fac intalnirile cu batranii care nu au mai fost vizitati de familii de ani de zile.

Sa spui doar: “Buna ziua, la multi ani. Ce mai faceti?”
Si sa inceapa sa iti pupe mana, sa planga si sa iti spuna ca “nu stiu ce sa mai fac cu atata durere” …

Nimeni nu are nevoie de atentie si cuvinte de incurajare mai mult decat au batranii care parca nu mai au pentru ce sa traiasca si isi asteapta moartea.

Drept sa va spun, nici eu n-as mai sti ce sa fac cu atata durere vazuta in zilele astea pe aici daca nu as fi gasit speranta in Dumnezeu.

Si pentru viata asta, si pentru ce urmeaza sa vina dupa ea.