Ploua. M-a trezit Agripina cu vreo douazeci de mesaje audio. Nu pot sa spun ca imi displac, isi pune si copiii sa-mi spuna buna dimineata, ma intreaba daca mi-am baut cafeaua, ce fac azi, daca poate sa vina si ea… etc ????

Aveam in plan sa merg in trib azi, o asezare mai salbaticuta asa lipita de orasul Negresti.

Dar pe la 10 primesc un telefon de la mamica de la numarul 33, daca pot sa stau azi cu Teodora ca ea are niste treaba. Am anulat orice si am zis da, copila asta provoaca dependenta, nu am cum sa-i refuz prezenta.

Mi-a adus-o infasurata ca pe sac de cartofi si mirosind a fum, dar ma credeti ca incepe sa imi placa mirosul ala? Cred ca o sa fie trigger pentru toate amintirile mele cu ea.

A fost bazaita toata ziua, pe langa raceala puternica mai are si otita. Am incercat toate metodele pe care le stiam cu copiii, desene animate, cantecele, lumini, baita. Nu reusesc s-o fac nicicum sa-i placa apa. Adevarul e ca pana acum in 7 luni de viata am spalat-o eu de 3 ori, la botez 1 data nasa ei…si in rest nu mai stiu.

Intr-un moment de respiro cand strangeam dupa avalansa din casa, m-a sunat Lacramioara, fata de 21 de ani care are o fetita de 1 an si locuia la spital.

Aseara cand am trecut pe acolo mi-a zis mama ei ca s-a mutat in Schinasi, aproape de trib, a iesit sotul ei din puscarie si s-au mutat impreuna din nou.

Ma rog, mi-a cerut ceva de mancare si pampers. Mi-a zis ca sotul ei incepe sa-si caute de lucru.

Pe la 7 seara a ajuns si mamica de la nr 33 inapoi de unde fusese plecata. A venit cu tipul care mi-a vandut masina de spalat si a jucat banii la pacanele.

Mare minune si uimire: mi-au adus o ciocolata si un Capy de visine. Au zis ca e prea putin pentru cat imi datoreaza dar ca vor sa imi dea ceva simbolic.
Dupa ce le-am dat “saculetul” inapoi, mi-au zis sa mai stau putin.

Au scos un teanc de bani si mi-au zis asa: “Doamna Magda, avem banii astia, am luat alocatia din urma, vrem sa-i tinem la dumneavoastra si sa strangem pentru o casa ca sa putem lua restul copiilor inapoi. “

Eu le promisesem ca orice depoziteaza la mine, noi dublam si folosim pentru casa. (Daca vreti sa contribuiti, o sa depozitam separat banii pt casa lor undeva, stiu cateva persoane care vor neaparat sa ii ajute)

Ca si concluzie, stiu ca nu ma mai pot baza pe cuvintele si promisiunile lor. Dar pe undeva pe acolo, vad in mamica dorinta de a-si vedea puii inapoi. Si eu imi doresc asta pentru ea dupa ce l-am vazut pe Tontonel plangand dupa ea la spital.

Dar nu-s prima care vrea sa-i ajute, au fost multi inaintea mea care au incercat.

In cazul lor, am facut o intelegere cu Cerul, sa nu astept recunostinta, dreptate sau corectitudine. Ei sunt exercitiul meu de iubire neconditionata.

Nu-i usor sa te lasi luat de prost.

Dar n-a facut si Dumnezeu asta cu noi de atatea ori?