Suntem invatati adesea sa iubim precaut. Sa nu mai dam nimic nimanui: “batranica x face o avere cersind, cutarica a mai primit si anul trecut, “nu mai dati doamna nimic la aia ca sunt rai”, „Teodora a mai primit pampers si luna trecuta” (dar ea sta cu acelasi pampers plin si ud de doua zile si fratii ei sunt nemancati de ieri)

Si ignoram in felul asta singurul impuls care ne face oameni: iubirea. Si-atunci cand spunem Da iubirii, spunem Da lui Dumnezeu.

Va zic, la final cand s-o trage linie, ar fi bine sa fim cantariti drept prosti de atata iubire decat seci si goi de-atata precautie.