E asa interesant sa vezi cum trec zilele intr-un orasel care in urma cu 10 zile imi era aproape necunoscut. Intalnesc fete cunoscute pe strada, imi zambesc copiii in magazin, aud barfe si deja stiu despre cine se vorbeste, pun lucrurile cap la cap si fac legaturi.
Am coborat in mahala pe la pranz. Am intrebat in stanga, in dreapta, sa vad cine ar mai fi pe acasa si s-ar bucura sa ma vada 
?
Am intrat la doamna Mariana care era ingenunchiata la rugaciune. Are putin peste 60 de ani si o curatenie exemplara in casa. Are copii mari, plecati departe, nepoti si stranepoti.
Cand era micuta, s-a ars la o mana si medicii au considerat ca trebuie taiata. Si mi-a povestit cum si-a crescut copiii, cum ii spala, cum cara lemne si cum a facut treburi toata viata cu o singura mana.
M-am uitat la ea cum isi punea puloverul cand ne pregateam sa mergem sa cumparam de mancare, cu atata nonsalanta se imbraca, isi tragea vesta, stingea lumina desuruband becul (ca intrerupatorul nu mai mergea)…va imaginati cum v-ar fi viata de zi cu zi doar cu o mana?
(Faceti un exercitiu maine si incercati timp de o ora sa va folositi doar mana dreapta. Sa reveniti sa-mi spuneti cum a fost. )
Mai pe urma am fost la numarul 33 sa duc hainute la copii. Stiti povestea, nu? Tavan crapat, soba care scoate fum, lemne inexistente, Alexandra, Țonțonel. Am facut lista cu ce ar mai avea nevoie si am plecat.
Pe inserat m-am apucat sa fac clatite. Am descoperit o reteta noua si am vrut inca de saptamana trecuta sa le incerc. Nu mi-a venit sa mananc singura, asa ca, am facut mai multe si am coborat in mahala sa le livrez la copiii mei preferati.
Ce mai bucurie!!!
Donatori Dragoste in actiune, astazi ati platit o caruta de lemne, mancare pentru 3 zile pentru o batranica, mancare pe cateva zile pentru o familie + hainute + o tigaie care o sa faca clatite la toata mahalaua Negresti. Muta muntii din loc mai ceva ca Dry Cooker.
Sa vi se intoarca toata dulceata clatitelor si bucuria din ochii copiilor. Noapte buna!
