Ce zi e azi? 18?

Ne-am trezit in winter wonderland de dimineata, zapada foarte inalta a acoperit glodul de pe ulite.

Am dat fuga pana in mahala sa vorbesc cu doamnele de la asistenta sociala care erau in vizita la numarul 33, am aflat ce e nevoie, care sunt urmatorii pasi si ce e de facut pe mai departe. Certificat de nastere pentru Teodora si o schimbare cat de mica macar in casa.

E nevoie de linoleum, alta soba, practic totul nou.

Am plecat cu Roxana si Andreea sa isi cumpere de incaltat. Nu de alta, dar ele umblau cu aceiasi adidasi uzi si pe ploaie si pe ninsoare de luni de zile.

(Nu am reusit sa gasesc nimic pentru Madalin si Tontonel, mi se rupe inima cand ii aud ca le ingheata picioarele si ca ii doare ?.. o sa gasim noi zilele astea ceva)

Intind mana dupa niste ghete roz de pe raft care erau 70 lei. Si intreb: Andreea, iti plac?
– Da, doamna, dar lasati. Sunt prea scumpe. “

Pentru ca pe aici, chiar si 5 lei fac diferenta.

Am cautat si o masina de spalat, speram maine s-o instalam.

Intre timp, mi-au venit intariri de la Bucuresti, my dear friend Bianca si sora ei, Lili. E tare bine sa vad o fatza familiara:)

Am gatit o oala de ciorba pentru copii, am dus-o una de o toarta, cealalta de o toarta, una tinea lanterna si polonicul si ne-am mai scoborat o data la vale la numarul 33. E drept ca nu s-au bucurat ca le-am dus bors in loc de bomboane…dar shi sa-i fashi?

Pe urma, ne-a pazit Catalin de caini si am mers intr-o vizita scurta la Lili, o tipa tare care e paralizata de ceva vreme dar care asa multe de spus si vrea sa scrie o carte. O sa va mai povestesc de ea, e omul care ma incurajeaza cel mai mult prin locurile astea.

V-am pupat, prieteni dragi, expeditori de sarmale, de flori, de ganduri bune si ajutor pentru cei pe care ii intalniti in povestile mele.