Ziua 24 – Tanti Maria

Ziua 24 – Tanti Maria

  • Post category:Povești
  • Post comments:0 comentarii
  • Reading time:3 min. timp de citire

Daca va stiti slabi de inima, nu cititi!!

Intrasem ieri intr-o carciuma sa rezolv o problema (nu sa beau, n-are carciuma ce beau eu) si am vazut vanzatoarea cum aranja intr-o plasuta niste mancare pentru o batranica care astepta un salam si o paine.

Am vazut dupa ca o trece pe caiet, avea 55 lei datorie deja.

Am intrebat ce e cu ea, si, din banii trimisi de voi am si achitat datoria.

Doamna care vindea mi-a zis ca daca vreau ma duce azi dimineata sa vad in ce hal locuieste batranica…asta daca sunt sigura ca suport mirosul.

Ce mi-a fost dat sa vad azi mi-a pus un nod permanent in gat.

Am parcurs orasul printr-un ger groaznic. Am ajuns in curtea fostului spital care momentan este inchis…din lipsa de fonduri, din prea multa coruptie, Dumnezeu stie.

Daca o iei pe alee si mai faci cativa pasi ajungi la morga si la fostele saloane. Saloane care acum sunt locuinte.

Da, ati inteles bine. Oamenii fara case au primit din partea primariei locuinte in fostele saloane de spital. Geamurile sunt acoperite ba cu carton, ba cu haine, ba cu termopan undr au ajuns banii. Traiesc acolo cateva familii…(din cate stiu nu si copii)..dar o sa mai verific.

Asa am ajuns in “salon” la Tanti Maria, nascuta-n ‘48. Ne-a izbit de la intrare un miros greu, fum cu de toate, cu nespalat din vara, cu mancare gatita de asta toamna.

Are 2 baieti si o fata. Fata e maritata, plecata departe, baietii prezenti doar cand tanti Maria ia pensia si cand au ei chef sa o mai bata pe femeie ca nu le face de mancare.

Nu mai facuse foc de 3 zile pentru ca nu mai avea lemne, si parca ii e si ciuda sa umble la 70 de ani sa stranga lemne cand baietii ei vin acasa doar sa se bucure de caldura si de mancare.

A avut o viata grea, sotul o batea si el. A murit acum, au ramas copiii sa-i “bucure” batranetile. I-am propus s-o ducem la azil. Nu e sigura inca ca vrea, in fond, sunt copiii ei si nu vrea sa ii paraseasca.

Am rezolvat cu ceva lemne si mancare deocamdata, urmeaza sa vedem cum vrea sa fie ajutata.

Ce sa va mai spun…am umblat toata ziua, ba pe la scoala din Huc cu pastorul Marica, ba prin mahala pe unde mi-am luat niste tepe, dar nu am scapat toata ziua de acel nod in gat.

E peste puterea mea de intelegere cum sa furi si sa traiesti tu bine cand pe altii ii bagi sa locuiasca in saloane infecte, cum sa iti bati mama si sa stii ca moare de frig si foame si tot ce vrei de la ea e pensia, sa faci rau constient fiind ca la un moment dat o sa se traga linie…

Lasă un răspuns