Ziua 29 – Supravietuire

Ziua 29 – Supravietuire

  • Post category:Povești
  • Post comments:0 comentarii
  • Reading time:2 min. timp de citire

Negresti , -18 °C

E un frig de ma doare sufletul

Ma dusesem de dimineata sa cumpar niste pastile de aprins focul. M-am intalnit cu mama lui Adita, cauta cartoane prin gunoi ca sa aiba cu ce sa faca focul. E o disperare aici cu frigul asta, ceva ce depaseste orice imaginatie. Instinctul de supravietuire isi intra in drepturi…se rup lemne din garduri, din copaci…
La frig si foame devenim neoameni. #meincluded

Am incarcat-o cu bunatati pe mama lui Adita si ghiozdane pentru scoala, am rezolvat cu niste lemne pentru ei si am pornit spre spital.

Ii promisesem Lacramioarei ca merg pe la ea. Are 22 de ani, fetita ei are 1 an jumate iar sotul e la inchisoare. Locuieste cu mama ei intr-un fost salon de spital, prima usa de la intrarea pe care scrie mare ATENTIE! RISC BIOLOGIC!

Hainele de pe sarma sunt ale ei, le-a spalat de mana. In casa miroase a incercare de curatenie.
I-am dus niste brichete de rumegus pentru aprins focul si cateva hainute. Am intrebat-o ce mai are nevoie si mi-a zis ca ii e rusine si ca nu trebuie sa ii mai duc nimic…

Ne-om gandi noi la ceva.

Oleaca mai tarziu mi-am facut drum in mahala, ma chemase Emilia pe la ea. Sta in chirie intr-o camaruta impreuna cu cei 3 copii si sotul ei.
Cand am intrebat-o ce ar avea nevoie cel mai urgent mi-a zis: lemne. „E foarte frig, camera noastra e deasupra unui beci, daca nu stam in pat ne ingheata picioarele. ”

Pentru numarul 33 am rezolvat, vom plati pe cineva sa mearga zilnic sa duca lemne cu portia si sa aprinda focul. Bineinteles, e o solutie pe termen scurt..dar e una prin care ne asiguram ca nu auzim de niciun copil inghetat la propriu…cum am mai auzit in anii trecuti in alte case.

E un frig de ma doare sufletul..
Azi am avut un moment de panica in care am realizat ca nu pot sa le fac eu pe toate…telefonul suna ca la gara de cand am lasat numarul prin familii care au nevoie de ajutor, pachetele vin si trebuie sortate, alimentele carate…

De n-as primi zilnic cate o portie de dragoste din Dumnezeu as capitula si m-as declara invinsa de frig, asistati social si lacrimi de copil.

Sa va fie cald!

Lasă un răspuns