Inapoi in Negresti. Teodora, telefoane, pachete adunate peste weekend, mesaje.
Pentru ca nu mi se aseaza gandurile nicicum daca nu despachetez si nu fac curat in casa, azi am hotarat sa raman la baza si sa coordonez lucrurile de aici.
O mamica care merge la spital si are nevoie de pijamale pentru copil, una insarcinata care are o infectie, cineva care ajunge intr-un sat indepartat si se ofera sa duca ajutoare acolo. Pe langa asta, o echipa de 3 oameni cu care colaborez eu din zona au mers azi intr-un sat cu multi copii sa duca tot ce am primit de la voi in ultimele zile.

Am rugat-o pe una dintre fetele care au mers pe teren sa scrie ea povestea de astazi. A zis timida ca nu stie, ca nu se pricepe. Asa ca i-am luat presiunea de pe umeri si am rugat-o sa imi povesteasca in scris cum a fost. E asa fain sa scrie altcineva relatarea si concluzia zilei, mai ales cand acel cineva e localnic. Mersi, A. Esti foarte tare!

“Magda, m-a impresionat familia aceasta din Capul Dealului.
Foarte necajiti.
Cu casa plina de fum.
S-au bucurat cand le-am batut in usa.
Oamenii spuneau sa nu mergem la ei.
Dar am insistat si am mers.
Erau la geam toti.
Era sa ne luam si putina bataie.
Ca de ce dam la altii care nu merita.

Nevoi sunt multe ..mancare ..lemne…ceva lenjerii….medicamente.
Ma gandeam asa in mintea mea niste paturi ar fi binevenite la familia aceea cu 7 copii.

Si o soba cred ca ar fi mana cereasca.

Au un bebelus.

Ma mir cum de nu se ineaca de la atat fum.”

In caz ca vi se parea ca exagerez eu povestile, cam asa il asteapta unii copii pe Mos Niculae.