Am profitat astazi de dezghet ca sa putem ajunge in satele pe care nu le-am putut accesa saptamanile astea cu zapada si mult inghet. Si a fost dezghet la propriu, curgeau apele pe mijlocul drumului de zici ca s-a dat drumul la robinet. Oh, minunata flescaiala! Si ce nasol e cand nu esti incaltat cum trebuie.

Pentru ca ne-a lipsit incaltamintea din darurile pe care le-am dus aici. Am dus in schimb haine, de mancare cate ceva si bani unde a fost cazul pentru urgente medicale sau lemne. A fost atmosfera frumoasa azi, copiii zambitori, adultii multumitori ca am razbit pana la ei, nu ne-a dat nimeni in cap ca am mers sa facem bine.

Am fost invitati in case. “Haideti, doamna, si la mine sa vedeti cum stau!”

Pe langa asta, frazele pe care le aud cel mai des sunt:

“Trebuie sa duc copilul la spital dar nu am bani de drum!”
“Nu l-am dus la scoala ca nu a avut cizme.”
Au copiii mancare? “Au, le-am facut alaltaieri o tocanita.”
“Nu mai aveti paturi sa ne invelim? Nu facem foc mereu, mai stam sub patura sa ne incalzim. “

Am dat tot ce am avut de dat si ne-am intors exact cand apusul minunat ne incununa munca de peste zi. N-om fi facut mult, dar e asa placut sa stim ca ne indeplinim misiunea.