Imi spunea zilele trecute o prietena ca are cunostinte care si-ar dori sa ajute dar nu stiu pe cine, nu au in cercurile lor pe nimeni care ar avea nevoie de ajutor unde sa poata interveni.

Povestile mele de aici pentru voi sunt, cei care vreti sa interveniti in viata cuiva si s-o schimbati radical.

Am cunoscut-o pe Alexandra in decembrie. Are 17 ani si niste ochi speriati, de caprioara, de om fara protectie. Dupa ce mi-a spus ca a avut un bebe care i-a murit la 3 luni de la nastere, m-a luat in brate si m-a strans de parca era prima data cand avea voie sa-si planga durerea.

Acum doua zile cand m-am dus prin mahalale, am dat bomboane copiilor sa ma duca pana la casa ei.
Cand am ajuns, a plans. Tot repeta ca nu ii venea sa creada ca m-am dus pana acolo dupa ea.

Sunt 2 familii, care stau in 2 camere, 12 oameni la gramada. Nu au apa in casa, gatesc la plita, noroi in curte sa te scalzi.